chevron_right
Monitorul oficial local

Ansamblul bisericii romano-catolice „Sf. Petru şi Pavel"

Szentpeterespal

placeStrada Ion Căianu nr. 53

Date despre monument

Cod: HR-II-a-A-12724

Datare: sec. XIV – XV – XVII – XIX

 

Ansamblul bisericii romano-catolice „Sf. Petru şi Pavel", cod HR-II-a-A-12724 este alcătuit din:

  • HR-II-m-A-12724.01    Biserica romano-catolică „Sf. Petru şi Pavel"
  • HR-II-m-A-12724.02    Zid de incintă

 

Date istorice

Biserica parohială „Sfinții Petru și Pavel” din Cioboteni este amplasată într-un cadru pitoresc, pe un versant de deal, fiind accesibilă printr-o scară acoperită ce pornește de la impunătoarea clădire a parohiei, construită în anul 1914 după planurile arhidiaconului Bálint Lajos. Grădina bisericii, înconjurată de peisajul natural și luminată de razele primăverii, oferă un ambient liniștit și contemplativ.

Actuala biserică, construită în stil neobaroc între anii 1795 și 1805, are însă rădăcini mult mai vechi. Pe acest loc a existat o biserică din perioada arpadiană, reconstruită în secolul al XV-lea în stil gotic. Edificiul medieval a fost demolat în doar patru săptămâni, cu excepția turnului, iar piatra rezultată a fost reutilizată la ridicarea noii biserici. Lăcașul de cult a fost sfințit în anul 1817, în duminica Sfintei Treimi, de către episcopul Transilvaniei, Rudnai Sándor.

După cum consemna Orbán Balázs, turnul bisericii are o valoare deosebită: este construit integral din piatră, păstrează elemente romanice și adăpostește un clopot datat din 1595, purtând inscripția „Verbum Domini manet in aeternum” (Cuvântul Domnului rămâne în veci).

În anul 1911, interiorul bisericii a fost îmbogățit cu picturi murale artistice. Lucrările, vizibile sub bolți, reflectă talentul profesorului Brassai Károly: deasupra altarului principal se află imaginea Sfântului Apostol Petru, în zona corului este reprezentat regele David cântând la harpă, alături de figurile celor patru evangheliști.

 

Cercetare și restaurare

Între anii 2002 și 2005, pe teritoriul bisericii au avut loc cercetări arheologice, în urma cărora au fost identificate vestigii secundare ale unei biserici de piatră mai vechi. O parte dintre acestea pot fi vizitate și astăzi, într-un spațiu atent delimitat, lângă Capela Pătimirii lui Isus. Rezultatele cercetărilor, precum și istoria parohiei, sunt prezentate în lucrările arheologului și istoricului local István Botár, care oferă o perspectivă valoroasă asupra patrimoniului medieval al zonei Ciuc.

Un amplu proces de restaurare a început în anul 2013, având ca obiectiv remedierea problemelor structurale și eliminarea infestării cu ciuperca lemnului. Lucrările au inclus repararea structurii acoperișului, refacerea învelitorii, restaurarea băncilor, a pardoselilor și a gardului din piatră, modernizarea iluminatului interior și exterior, precum și instalarea unui sistem de încălzire pentru bănci. Restaurarea minuțioasă a interiorului bisericii, inclusiv a altarelor și a scării corului, s-a finalizat în anul 2022. 

 

Descrierea edificiului

Biserica parohială „Sfinții Petru și Pavel” din Cioboteni este un monument în stil neobaroc, care păstrează și elemente romanice, precum ancadramentele semicirculare ale ușilor laterale și un loc de acces lateral zidit.

Biserica reprezintă unul dintre cele mai importante locuri ale Pelerinajului de Rusalii de la Șumuleu Ciuc. În fiecare an, sute de pelerini – în special ceangăi maghiari din zona Moldovei – petrec aici noaptea de veghe dintre sâmbătă și duminică. În după-amiaza zilei de sâmbătă a Rusaliilor se oficiază „Liturghia ceangăilor”, iar biserica păstrează crucea și steagul de pelerinaj ale maghiarilor din zona Moldovei, subliniind rolul său spiritual și comunitar deosebit.

Biserica monument istoric este înconjurată de un zid de incintă scund, acoperit cu țiglă, adaptat reliefului neregulat al terenului și sprijinit din exterior de contraforturi masive. Intrarea de pe latura sudică, încadrată în piatră, se deschide sub un mic pridvor acoperit, cu fronton decorat cu motive florale și terminație ondulată, a cărui construcție datează, de asemenea, din secolul al XV-lea.